„Vi” și „vii” sunt ambele corecte, dar reprezintă cuvinte sau forme diferite. Scriem „vi” când avem pronumele neaccentuat cu sensul „vouă”: „Vi se explică regula”. Scriem „vii” pentru persoana a doua singular a verbului „a veni” — „Tu vii mâine” — și pentru pluralul unor cuvinte precum „viu” sau „vie”: „oameni vii”, „vii întinse”. Pentru alegere trebuie identificat sensul, nu doar ascultată pronunțarea.
„Vi” poate fi verificat prin „vouă”
În construcții precum „vi s-a spus”, „vi se oferă” și „vi le trimit”, forma „vi” este un pronume personal neaccentuat. El indică destinatarul unei acțiuni și se referă la mai multe persoane sau la interlocutorul tratat cu politețe.
Testul constă în adăugarea formei accentuate: „Vouă vi s-a comunicat programul”. Dacă propoziția păstrează același sens, este nevoie de un singur „i”. Exemplu propriu: „Documentele vi se vor returna vineri” poate fi dezvoltat în „Vouă vi se vor returna documentele vineri”.
„Vii” ca formă a verbului „a veni”
Când subiectul este „tu”, prezentul indicativ are forma „vii”: „Tu vii cu trenul”, „Vii la repetiție?”, „Nu vii prea devreme”. Aceeași grafie apare la conjunctiv: „Aș vrea să vii la timp”. Cei doi „i” fac parte din forma verbală normată.
Schimbarea persoanei oferă un control rapid: „eu vin”, „tu vii”, „el vine”, „noi venim”. Dacă enunțul descrie deplasarea către un loc și poate primi subiectul „tu”, grafia cu doi „i” este cea potrivită.
„Vii” poate fi și adjectiv sau substantiv
În „copaci vii” și „martori vii”, cuvântul este pluralul masculin al adjectivului „viu”. El se acordă cu substantivul și are sensul de „aflat în viață” sau, metaforic, „intens, activ”: „culori vii”, „amintiri vii”. Nu are legătură cu verbul „a veni”, deși arată identic.
„Vii” este și pluralul substantivului „vie”, teren cultivat cu viță-de-vie: „Regiunea este cunoscută pentru vii”. Contextul agricol elimină ambiguitatea. Articolul hotărât produce forma „viile”: „Viile au fost îngrijite primăvara”.
Nu confunda „vii” cu „vi-i”
Secvența „vi-i” conține pronume legate prin cratimă și apare în enunțuri precum „Vi-i prezint pe noii colegi”. Ea poate fi dezvoltată prin „vouă” și „pe ei”: „Vouă vi-i prezint pe ei”. Cratima și numărul literelor marchează o structură diferită de „tu vii”.
Într-o revizie automată, căutarea după „vi” va găsi și fragmente din „vii” sau „vi-i”. De aceea fiecare rezultat trebuie citit în propoziție. Înlocuirea globală ar putea transforma forme corecte în erori.
Exemple de decizie
„Când vi la birou?” devine „Când vii la birou?”, deoarece subiectul este „tu” și acțiunea este venirea. „Vii se va trimite confirmarea” trebuie corectat în „Vi se va trimite confirmarea”, cu sensul „vouă”. „Cei doi pui sunt vi” devine „Cei doi pui sunt vii”, prin acord cu un plural masculin.
Poziția în propoziție
Pronumele „vi” stă de obicei lângă un alt pronume sau lângă verb: „vi se spune”, „vi-l aduc”. Forma verbală „vii” poate constitui singură predicatul unei întrebări: „Vii?”. Acest contrast de poziție oferă încă un indiciu practic.
Concluzie
Pentru „vi”, caută sensul „vouă”. Pentru „vii”, verifică dacă ai verbul „a veni”, adjectivul „viu” la plural sau pluralul substantivului „vie”. Separă și cazul „vi-i”, unde cratima leagă două pronume. O analiză scurtă a rolului gramatical este mai sigură decât numărarea sunetelor.
