În limba română literară actuală, scriem „țigară”, cu „ă” la final. De exemplu: „o țigară”, „pachet de țigări” și „țigara de pe masă”. Forma „țigare” poate fi auzită în vorbirea regională sau populară, dar nu este alegerea recomandată pentru un text standard.
Întrebarea nu privește doar ultima literă a singularului. Odată ce alegi forma „țigară”, poți forma corect și pluralul, și forma articulată. Exemplele din propoziții sunt mai utile decât repetarea izolată a celor două variante.
Care sunt formele uzuale?
La singular nearticulat spunem „o țigară”. Când vorbim despre una anume, spunem „țigara”: „Țigara din imagine este stinsă”. La plural folosim „țigări”: „două țigări”. Pluralul articulat este „țigările”. În toate aceste forme, substantivul aparține aceleiași familii flexionare.
- Singular: „țigară”.
- Singular articulat: „țigara”.
- Plural: „țigări”.
- Plural articulat: „țigările”.
O eroare apropiată este „țigarea”, construită ca și cum forma de bază ar fi „țigare”. Dacă scrii în registrul literar, folosește „țigara”. Această comparație te ajută să nu oscilezi între finalele „-ă” și „-e”.
De ce apare „țigare” în vorbire?
Variația regională a limbii poate păstra forme diferite de cele folosite în scrierea standard. Într-un dialog literar, autorul poate reda deliberat felul în care vorbește un personaj. Asta nu transformă însă „țigare” în forma recomandată pentru un articol informativ, un formular sau un mesaj redactat îngrijit.
Este util să deosebim „nerecomandat în limba literară” de „inexistent în vorbire”. Cuvântul poate apărea în conversații și în citate; când îți redactezi propriul text, dicționarul îți oferă forma standard „țigară”.
Exemple în propoziții
„Pe masă era o țigară stinsă.” „A mutat pachetul de țigări.” „Țigara din fotografie este un detaliu al scenei.” Aceste propoziții ilustrează scrierea, fără să depindă de o anumită marcă sau de un context special.
În texte fără diacritice, „tigara” poate reprezenta atât forma de bază „țigară”, cât și forma articulată „țigara”. Contextul arată sensul, însă diacriticele elimină ambiguitatea.
Pe scurt: alege „țigară” în româna standard; pluralul este „țigări”, iar forma articulată este „țigara”.
